Poti iubi o femeie pentru cum arata si cum face dragoste, pentru frumusetea spiritului ei, pentru dragalasenia cu care te invaluie, pentru caldura inimii ei, pentru modul in care te iubeste din priviri, topindu-te. Sau o poti iubi pur si simplu pentru ceea ce devii in prezenta ei, pentru visele cu care adormi, pentru rasariturile parfumate cu care te trezesti, pentru nerabdarea cu care o astepti, pentru copacul ce creste in tine, pentru ecoul ce se intoarce inzecit mai frumos.
Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem.
